Mi s-a spus cum ca un blog te ajuta sa redai in scris ceea ce simti, ceea ce gandesti, ceea ce esti. Acum, problema mea cea mai mare este urmatoarea: sunt eu un om al verbelor sau propozitiile ce m-ar defini ar putea fi formate doar din substantive? Asta este o intrebare relativ importanta pentru noi toti; toti cei care cred sau vor sa creada ca scrisul ii va ajuta sa defineasca mai bine ceea ce simt/cred etc. Cati dintre noi suntem cu adevarat oameni ai verbelor si cati suntem oameni ai substantivelor? Este primul meu gand scris in acest blog, dar nu si cel dintai avut.
Daca in viata de zi cu zi nu reusim (in unele momente, cel putin) sa "verbalizam" asa cum ar trebui ceea ce gandim, de ce pe un blog ar fi altfel? Asa ca, urmand firul acestui gand, imi voi face o introducere "substantivala", pentru ca de cele mai multe ori imi este mai usor asa: lene, mojicie, respect, frica, voiosie, prietenie, ura, iubire, inselatorie, confuzie, directie...cred ca acest amalgam de substantive, venite intr-o ordine haotica, ma descrie, printre altele bineinteles, mai bine decat as fi putut exprima intr-o propozitie cu tot cu verb, avand in vedere ca uneori nu actionez in nici un fel, ci doar privesc.
Salut!
Daca in viata de zi cu zi nu reusim (in unele momente, cel putin) sa "verbalizam" asa cum ar trebui ceea ce gandim, de ce pe un blog ar fi altfel? Asa ca, urmand firul acestui gand, imi voi face o introducere "substantivala", pentru ca de cele mai multe ori imi este mai usor asa: lene, mojicie, respect, frica, voiosie, prietenie, ura, iubire, inselatorie, confuzie, directie...cred ca acest amalgam de substantive, venite intr-o ordine haotica, ma descrie, printre altele bineinteles, mai bine decat as fi putut exprima intr-o propozitie cu tot cu verb, avand in vedere ca uneori nu actionez in nici un fel, ci doar privesc.
Salut!
